Greenfieldblogs.net

The best posts from the Greenfield Network

Restaurante din Bucuresti(II)

La City Grill

Pe Lipscani la City Grill se mananca cele mai bune salate din Bucuresti, stropite din belsug cu limonada naturala. Au banci de lemn, foarte rustice, mese de lemn, terasa afara cu umbrele. E placut seara, vara, sa stai pe terasa la City Grill si sa te bucuri de peisaj, lasand in urma o zi mai nereusita sau orice alta suparare de orice natura.

La club Tezaal

Situat pe undeva, pe langa Manastirea Casin, vis-a-vis de una din firmele lui Felix, un club de fitze, aici am petrecut cu colegii de facultate, pe urma ne-am mutat la Casa Universitarilor, la Fitze vis-a-vis de Ambasada Chinei, ca apoi sa luam restaurantele la rand conform principiului sanatos: ce ne iese in cale.

La clubul Tezaal a fost o petrecere memorabila, care a durat o noapte si a doua noapte, ca asa era pe vremea aceea. S-a dansat si in prima dar si-n a doua noapte, atmosfera a fost superba. Nu-mi amintesc ce friptura, salata, etc. am mancat, dar stiu ca aveau o gradina interioara, sub cerul liber, unde era o placere sa iesi si sa te relaxezi.

La Intercontinental-la Sala Ronda

Mergeam la Inter-la Sala Ronda, la parade de moda ale caselor de moda din Bucuresti. Pe urma acolo am avut balul de absolvire a facultatii. A fost o petrecere eleganta, destul de exclusivista, ca asa eram noi: tineri, destepti, cultivati, vorbitori de cateva limbi straine, aveam aspiratii mari, ne aruncam in viata, nu stiam ce ne ofera viata, dar eram senini si increzatori. Am avut o tinuta frumoasa: un deux pieces dint-un acetat imprimat cu mere colorate si aurii pe fond negru, pantofi negri de antilopa, facuti de comanda si un saculet negru de catifea. A fost o petrecere reusita, care a tinut toata noaptea, abia a doua zi dimineata, sleiti de puteri ne-am despartit si am plecat pe la casele noastre. Ce vremuri frumoase…

La Hanul lui Manuc

In decembrie 2001 am fost ultima data la Hanul lui Manuc; acum cand trec pe-acolo si vad ca e inchis, ma gandesc: ce bine ca am fost atunci. E interesant faptul ca in interior, curtea a ramas nemodificata, pridvor cu scari, ca la orice han. E impresionant sa patrunzi in locuri care povestesc istoria prin simplul fapt ca exista. Nu poti sa nu fi emotionat cand intri in astfel de locuri si te gandesti ca sute de ani pe acolo au intrat oameni, generatii intregi de oameni. Restaurantul era decorat inauntru clasic, traditional, taranesc, nimic special, nu am retinut mare lucru. A fost o cina festiva de sfarsit de an, care a inceput frumos si din fericire s-a sfarsit tot asa.
Eu sper din toata inima ca acest han minunat sa poata fi din nou vizitat. Caci daca nici in vara asta nu va putea fi vizitat, pacat de turistii care-l au pe harta si pleaca dezamagiti, cum s-a intamplat anul trecut.



Bookmark and Share

iulie 22, 2008 - Scris de Greenfield Staff | Bucuresti | , | Nu există comentarii

nici un comentariu până acum

Lăsați un comentariu